OP-ED elaborat de Tabarcea Olesea, Asociația Obștească „Clinica Juridică”, Bălți (Directoare)

În peisajul societății civile din Republica Moldova, femeile reprezintă coloana vertebrală a inițiativelor civice. Studiile arată că aproximativ doi din trei membri ai sectorului nonprofit sunt femei, acestea fiind adesea cele mai implicate și active atât ca angajate, cât și ca voluntare[1]. Această prezență majoritar feminină conferă sectorului asociativ o perspectivă unică și o energie aparte. Teza centrală a acestui articol este că liderismul feminin în ONG-uri acționează ca o forță transformatoare, capabilă să convertească ideile și inițiativele societății civile în schimbări reale, tangibile la nivel social și politic.

Context și relevanță națională și instituțională

În ultimii ani, Republica Moldova a cunoscut evoluții semnificative în ceea ce privește participarea femeilor la guvernare și procese decizionale. La nivel politic național, femeile ocupă în prezent poziții-cheie: președinția țării, o bună parte a guvernului, conducerea Curții Constituționale și a Procuraturii Anticorupție sunt deținute de femei, iar în Parlament circa 40% dintre deputați sunt femei. Aceste progrese, rod al eforturilor susținute de promovare a egalității de gen, creează un context favorabil și pentru sectorul asociativ, unde de mulți ani femeile conduc numeroase organizații și inițiative locale.

Relevanța instituțională a liderismului feminin în ONG-uri se reflectă și în deschiderea autorităților către societatea civilă. Actuala guvernare manifestă o colaborare strânsă cu sectorul asociativ, considerându-l un partener egal atât în elaborarea, cât și în implementarea politicilor publice. Spre exemplu, vicepremierul pentru integrare europeană a subliniat recent că măsurile de dezvoltare adoptate de autorități sunt implementate în strâns parteneriat cu organizațiile societății civile[2]. Acest climat politic incluziv confirmă faptul că vocile feminine din ONG-uri nu mai sunt marginale, ci au devenit factori importanți în procesele decizionale. Totodată, pe plan social, ONG-urile s-au dovedit esențiale în perioada crizelor recente (pandemia COVID-19 sau criza refugiaților din Ucraina), când rețelele conduse majoritar de femei au mobilizat rapid ajutoare umanitare și servicii comunitare. Astfel, atât din perspectivă națională, cât și instituțională, contextul actual evidențiază nevoia și impactul participării femeilor-lider în dezvoltarea democratică și socială a țării.

Politicile și angajamentele internaționale ale Republicii Moldova oferă, la rândul lor, relevanță fenomenului. Țara este parte la tratate ce promovează drepturile femeilor – cum ar fi Convenția ONU pentru Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare față de Femei (CEDAW) – și a ratificat de curând Convenția de la Istanbul privind combaterea violenței împotriva femeilor (în vigoare din 2022). De asemenea, obiectivul integrării europene a impulsionat alinierea cadrului național la standardele UE privind egalitatea de gen. Programul național pentru egalitatea de gen 2023–2027 subliniază că promovarea șanselor egale între femei și bărbați este parte integrantă a parcursului european al țării[3].

Contribuția femeilor în sectorul nonprofit – statistici, politici și legislație

Femeile active în societatea civilă din Moldova și-au adus o contribuție substanțială la transformările sociale și la îmbunătățirea politicilor publice din ultimele două decenii. Prezența numerică și angajamentul lor sunt remarcabile: nu doar că reprezintă circa 66% din personalul și voluntarii organizațiilor neguvernamentale, dar femeile-lider au inițiat sau influențat direct multe dintre schimbările legislative progresiste din țară. Un exemplu elocvent este adoptarea Legii cu privire la asigurarea egalității (Legea anti-discriminare din 2012), proces în care ONG-urile de femei și apărătoare ale drepturilor omului au avut un rol decisiv. Această lege, care a instituit Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității, a reprezentat un pas major în alinierea la standardele europene și a creat mecanisme de protecție împotriva discriminării pe criterii de gen..

De asemenea, introducerea cotelor de gen în sfera politică a beneficiat de sprijinul consistent al organizațiilor de femei. În 2016–2017, ca urmare a pledoariilor societății civile și în conformitate cu angajamentele internaționale, legislația electorală a fost modificată pentru a impune o cotă minimă de 40% a ambelor sexe pe listele de candidați și obligativitatea ca, în fiecare 10 locuri ale listei, cel puțin 4 candidați să fie femei (sau bărbați). Această schimbare a dus, la alegerile ce au urmat, la creșterea reprezentării femeilor în consilii locale și în Parlament – un progres ce se reflectă astăzi în procentul record de deputate și în prezența femeilor în pozițiile-cheie ale statului. Este relevant de menționat că Moldova a urcat considerabil în clasamentele globale privind egalitatea de gen (de pildă, în 2021 țara se situa pe locul 28 din 156 de țări în Indicele global al disparităților de gen)[4], evoluție datorată în parte și acestor politici incluzive susținute de activismul feminin.

Contribuția femeilor în sectorul nonprofit nu se rezumă însă doar la domeniul politicii de gen. Numeroase organizații conduse de femei activează în arii precum justiția, asistenta socială, educația civică și sănătatea, aducând beneficii comunităților și influențând politicile sectoriale. Prin munca lor, aceste organizații au pilotat inițiative ce ulterior au fost preluate la scară largă de autorități – de la centre de asistență, la programe de antreprenoriat feminin sau servicii sociale inovatoare.

Nu în ultimul rând, femeile-lider din ONG-uri au jucat un rol esențial în monitorizarea guvernării și consolidarea democrației. Ele au fost parte activă din coaliții civice care au militat pentru transparența decizională, accesul la informație și justiție independentă. Spre exemplu, organizațiile societății civile conduse de femei au contribuit substanțial la elaborarea și implementarea Strategiilor naționale de dezvoltare a societății civile (SDSC 2012–2015 și 2018–2020), care au creat un cadru pentru parteneriatul stat-ONG și pentru mecanisme precum Legea 2% (care permite direcționarea de către cetățeni a 2% din impozitul pe venit către ONG-uri).

Obstacole și inegalități structurale în leadershipul feminin

În pofida progreselor înregistrate, femeile aflate în poziții de conducere – inclusiv în sectorul nonprofit – continuă să se confrunte cu o serie de obstacole și inegalități de natură structurală. Un prim impediment îl constituie stereotipurile de gen și normele socioculturale tradiționale, care pot submina autoritatea și vizibilitatea femeilor-lider. În multe comunități, există încă prejudecata conform căreia deciziile importante trebuie luate de bărbați, iar femeile ar fi „mai puțin potrivite” pentru roluri de conducere, mai ales în domenii precum securitatea, afacerile publice sau gestionarea financiară[5]. Aceste atitudini pot descuraja femeile să aspire la poziții de leadership sau pot diminua susținerea pe care ele o primesc, îngreunându-le munca de advocacy și management.

Inegalitățile structurale se manifestă și prin accesul diferențiat la resurse și finanțare. Organizațiile conduse de femei tind să activeze mai ales în domenii sociale (educație, asistență socială, drepturile omului), care adesea au finanțări mai modeste comparativ cu proiectele din domenii percepute ca fiind „mai tehnice” sau dominate de bărbați (de exemplu, IT, infrastructură, administrație publică, securitate). Această situație poate face ca femeile-lider să aibă bugete mai mici și capacitate instituțională mai redusă, limitând amploarea inițiativelor pe care le pot derula. În plus, există indicii că și mecanismele de alocare a fondurilor pot favoriza involuntar actorii tradiționali.

O altă barieră ține de lipsa rețelelor de mentorat și a reprezentării în forurile decizionale de nivel înalt. Chiar dacă femeile sunt majoritare în sectorul asociativ, ele sunt subreprezentate în consiliile directoare ale unor rețele și platforme naționale mixte, sau în dialogul oficial cu autoritățile, dacă aceste structuri nu sunt construite pe principii incluzive. Situația este și mai vizibilă în domenii precum securitatea și soluționarea conflictelor, unde femeile au fost adesea excluse istoric. Un exemplu elocvent: în procesul de negociere a conflictului transnistrean, femeile nu au avut acces direct la poziții de negociatoare sau membre ale delegațiilor oficiale, iar mecanismele de informare privind acest proces nu au fost adaptate pentru a include perspectiva femeilor. Această excludere structurală reduce influența femeilor asupra deciziilor critice și perpetuează inechitățile de gen în sferele percepute ca „masculine”.

Condițiile socio-economice generează și ele inegalități. Femeile-lider trebuie adesea să facă față dublei poveri – responsabilități profesionale și familiale – în lipsa unor servicii de îngrijire accesibile (creșe, programe after-school etc.). Acest lucru le limitează timpul disponibil pentru networking, perfecționare sau deplasări de advocacy. Mai mult, în mediul rural, pot exista probleme de mobilitate și siguranță care descurajează participarea femeilor la evenimente publice sau la viața asociativă. Iar fenomenul migrației (foarte pronunțat în rândul tinerelor) face ca multe potențiale lidere să părăsească țara înainte de a-și valorifica pe deplin abilitățile civic-activiste.

Evoluția cadrului legal și participarea civică a femeilor

Cadrul legal al Republicii Moldova privind egalitatea de gen și participarea cetățenească a evoluat considerabil în ultimele două decenii, creând premise juridice solide pentru afirmarea liderismului feminin. Un prim pilon l-a constituit Legea nr. 5/2006 privind asigurarea egalității de șanse între femei și bărbați, act care a instituit bazele nediscriminării de gen în toate domeniile vieții publice și private[6]. Această lege a introdus obligații pentru instituții de a promova femeile în funcții de decizie, a sancționat hărțuirea și discriminarea la locul de muncă și a creat cadrul Consiliului național pentru participarea egală (mecanism consultativ). Practic, Legea 5/2006 a setat standardul ca femeile să fie tratate echitabil și reprezentate proporțional în procesele sociale și politice – constituind un fundament pe care s-au clădit ulterior alte politici.

Un al doilea moment important a fost adoptarea Legii privind prevenirea și combaterea violenței în familie (nr. 45/2007), urmată de dezvoltarea treptată a unui cadru complex de protecție a victimelor violenței bazate pe gen. Aceasta a însemnat recunoașterea dreptului femeilor la securitate personală și demnitate, precum și responsabilizarea statului și a societății în a oferi servicii (ordine de protecție, centre de adăpost, linii fierbinți etc.). Femeile din ONG-uri au fost direct implicate în inițierea acestor reglementări și ulterior, în monitorizarea implementării lor, ceea ce a condus la îmbunătățirea treptată a practicilor polițienești și judiciare față de cazurile de violență. Ratificarea Convenției de la Istanbul (2021) a consolidat și mai mult acest cadru, obligând statul la standarde europene în materie de prevenire, protecție și pedepsire a violenței împotriva femeilor.

În paralel, legislația privind organizațiile neguvernamentale s-a modernizat, ținând cont de recomandările societății civile. După eforturi de advocacy întinse pe aproape un deceniu, în 2020 a intrat în vigoare noua Lege nr. 86/2020 cu privire la organizațiile necomerciale. Aceasta a simplificat procedurile de înregistrare și administrare a ONG-urilor, a eliminat restricții injuste (de exemplu, interdicția ca ONG-urile să se implice în activități politice a fost clarificată, protejând dreptul ONG-urilor de a face advocacy pe politici publice) și a redus pârghiile prin care autoritățile anterioare puteau exercita presiuni asupra asociațiilor. Un mediu legal mai liber și mai previzibil a fost deosebit de benefic pentru ONG-urile conduse de femei, care anterior resimțeau acut lipsa resurselor pentru a naviga birocrația și erau expuse abuzurilor (de exemplu, controale excesive). Tot pe filiera dezvoltării sectorului asociativ, legislația voluntariatului (Legea 121/2010) și mecanismul de desemnare procentuală 2% (implementat începând cu 2017) au oferit instrumente noi de creștere a participării civice și de finanțare a inițiativelor locale – instrumente de care numeroase grupuri de femei au beneficiat pentru a-și susține cauzele.

Un rol semnificativ în orientarea cadrului legal l-au avut strategiile naționale adoptate succesiv.

Strategia națională pentru asigurarea egalității de gen (2017–2021) a integrat obiective precum sporirea numărului de femei în funcții elective, reducerea diferențelor salariale și extinderea serviciilor de îngrijire a copiilor. Deși implementarea ei a fost inegală, strategia a pus pe agenda guvernamentală subiecte sensibile și a cerut ministerelor să colaboreze cu ONG-urile de profil. În 2018 a fost lansată și Strategia națională de prevenire și combatere a violenței față de femei și violenței domestice (2018–2023)[7], consolidând coordonarea intersectorială în acest domeniu și recunoscând expres parteneriatul cu ONG-urile.

Mai recent, odată cu obținerea statutului de țară candidată la UE (2022), autoritățile au inițiat Programul național de promovare a egalității de gen 2023–2027. Acest document programatic evidențiază legătura dintre egalitatea de gen și integrarea europeană, aliniind țintele naționale la Strategia UE privind egalitatea de gen 2020–2025 și la angajamentele din Acordul de Asociere RM-UE. Programul 2023–2027 pune accent pe implicarea femeilor în economie și decizie, pe combaterea stereotipurilor și pe creșterea capacității instituționale de a răspunde problemelor de gen. Adoptarea sa reflectă voința politică de a continua modernizarea legislativă în direcția egalității, voință impulsionată și de cerințele procesului de aderare la UE.

La nivelul participării civice, aceste evoluții legislative s-au tradus printr-o creștere a prezenței femeilor în viața publică. În administrația publică locală, deși proporția femeilor primar rămâne sub 25%, se remarcă totuși că acolo unde au fost introduse măsuri de acțiune afirmativă (ex: liste de consilieri cu cotă minimă), numărul aleșilor locali femei a crescut. De asemenea, Consiliul Național al ONG-urilor și alte platforme consultative sectoriale (în educație, sănătate, mediu) includ acum o reprezentare sporită a organizațiilor de femei, datorită atât cadrului legal care obligă la consultare publică, cât și activismului perseverent al acestora. În 2022, la Forumul ONG-urilor, autoritățile au recunoscut succesele obținute împreună cu societatea civilă în domeniul egalității de gen și accesului la informație, subliniind că Moldova „este un exemplu pentru unele state din UE” în ceea ce privește reprezentarea femeilor.

Rolul liderismului feminin în integrarea europeană (Acordul de Asociere și platformele UE-RM)

Integrarea europeană a Republicii Moldova nu este doar un proces politic și diplomatic, ci și unul profund societal, care implică și beneficiază de aportul societății civile, în special al femeilor-lider. Femeile din ONG-uri s-au dovedit a fi actori-cheie în promovarea reformelor și valorilor europene, contribuind la punerea în practică a prevederilor Acordului de Asociere RM-UE (în vigoare din 2016) și la monitorizarea progreselor.

Un exemplu instituțional central în acest sens este Platforma Societății Civile UE–Moldova, creată conform Acordului de Asociere pentru a facilita dialogul între organizațiile societății civile de pe ambele maluri ale Prutului. Această Platformă, co-prezidată în prezent de doamna Liliana Palihovici – lideră a unui ONG proeminent și fostă vicepreședintă a Parlamentului –, ilustrează direct rolul liderismului feminin. Grație eforturilor acestei organizații, autoritățile au început să prezinte societății civile proiectele de acte normative europene cu suficient timp înainte și să țină cont de expertiza ONG-urilor. Acest model de colaborare a fost subliniat chiar de oficialii guvernamentali: Vicepremierul pentru integrare europeană a recunoscut că datorită cooperării strânse cu societatea civilă, Moldova a avansat rapid în procesul de screening al aquis-ului comunitar, reușind să parcurgă jumătate din capitole în doar 9 luni[8].

De asemenea, femeile-lider au jucat un rol crucial în monitorizarea implementării Acordului de Asociere. Organizațiile neguvernamentale conduse de femei au elaborat numeroase rapoarte alternative și shadow report-uri pe teme variate: drepturile omului, justiție, mediu, dezvoltare rurală etc., evaluând onest măsura în care autoritățile își respectă angajamentele față de UE. Aceste evaluări independente (de exemplu, rapoartele anuale ale Platformei Naționale a Forumului Societății Civile din Parteneriatul Estic, care include peste 100 de ONG-uri) au scos la lumină atât progresele, cât și restanțele, asigurând un mecanism de accountability extern. Femeile au fost deseori în fruntea acestor demersuri – fie ca autoare ale rapoartelor, fie ca purtătoare de cuvânt la prezentarea concluziilor în fața instituțiilor europene. Prezența lor asigură că și aspectele de gen sunt integrate în analiza procesului de asociere: de pildă, atunci când s-au evaluat reformele justiției, s-a pus problema reprezentării femeilor în organele de conducere ale sistemului judiciar; sau când s-a discutat despre mediul de afaceri, s-a adus în discuție sprijinul pentru antreprenoriatul feminin.

Liderismul feminin contribuie și la promovarea principiilor europene în rândul populației, un element esențial pentru ca integrarea să fie ireversibilă. Multe campanii de informare privind valorile UE – demnitatea umană, egalitatea, statul de drept – au fost derulate de ONG-uri coordonate de femei, care au știut să aducă mesajele aproape de comunități. Spre exemplu, în zona rurală și în UTA Găgăuzia, unde scepticismul față de UE este mai ridicat, organizații de femei au organizat platforme de dialog local și proiecte comunitare (despre antreprenoriat, educație, cultură) finanțate prin fonduri europene, oferind oamenilor exemple concrete ale beneficiilor integrării. Astfel de inițiative – de la ateliere pentru tinere privind UE, la acțiuni de voluntariat în sate sub egida „Europa aproape” – au fost posibile datorită capacităților de mobilizare și empatie ale femeilor-lider. Ele au reușit să creeze punți între nivelul macro (politicile de asociere) și viața cotidiană a cetățenilor, făcând parcursul european mai ușor de înțeles și de acceptat.

Un capitol aparte al integrării europene unde liderismul feminin s-a evidențiat este agenda Femeile, Pacea și Securitatea (Rezoluția ONU 1325), strâns legată de pilonii UE de acțiune externă și securitate. Implementarea Planului național 1325 (2018–2021) a implicat pentru prima dată în mod sistematic organizațiile de femei în sectorul de securitate și reconciliere. Crearea Consiliului Consultativ al Femeilor pentru Consolidarea Păcii – grup format din reprezentante ale ONG-urilor de pe ambele maluri ale Nistrului, cu sprijinul UN Women – este un exemplu elocvent. Acest consiliu trans-comunitar identifică soluții la barierele cu care se confruntă femeile în contextul conflictului transnistrean și formulează recomandări comune pentru autorități. Inițiativa demonstrează cum leadershipul feminin poate genera sinergii pentru coeziune socială și pace, aspecte fundamentale pentru climatul de securitate necesar aderării la UE. Implicarea femeilor în astfel de platforme asigură că integrarea europeană a Moldovei este privită nu doar prin prisma economică sau legislativă, ci și prin cea a valorilor umane și a stabilității sociale.

Nu în ultimul rând, exemplul personal al liderelor politice ale țării, formate în medii de societate civilă, vorbește despre legătura intrinsecă dintre emanciparea femeilor în ONG-uri și parcursul european. Actuala președintă a Republicii Moldova, Maia Sandu, care ghidează ferm țara spre UE, a fost și ea parte a societății civile și a promovat transparența și responsabilitatea în ONG-uri înainte de a intra în politică. Alți foști activiști – femei care au condus ONG-uri de mediu, de drepturi civile sau think-tank-uri economice – au devenit ulterior miniștri, secretari de stat sau deputați pro-europeni, ducând în instituții expertiza și etica dobândite în sectorul nonprofit. Această osmoză a cadrului civic cu cel politic a alimentat reforma și a dat credibilitate obiectivului de integrare.

Prin urmare, rolul liderismului feminin în integrarea europeană a Moldovei este multiplu: catalizator al reformelor interne, garant al transparenței și incluziunii, punte de legătură cu societatea largă și promotor al valorilor fundamentale. Femeile-lider din ONG-uri acționează ca ambasadoare informale ale transformării europene – asigurându-se că procesul nu rămâne unul tehnocratic, ci se traduce într-o schimbare reală pentru cetățeni, în spiritul democratizării și prosperității pe care UE le promovează.

Sinergia dintre stat și ONG-urile conduse de femei

O lecție valoroasă desprinsă din ultimii ani este că statul și societatea civilă pot realiza cele mai bune rezultate atunci când cooperează, iar această sinergie se manifestă exemplar în proiectele și politicile unde femeile-lider din ONG-uri sunt implicate activ. Colaborarea dintre autorități și organizațiile neguvernamentale conduse de femei a devenit din ce în ce mai structurată, trecând de la simple consultări formale la parteneriate efective în implementarea politicilor publice.

Un domeniu în care această sinergie este evidentă îl constituie răspunsul la crizele umanitare și sociale. În contextul valului de refugiați ucraineni din 2022, autoritățile moldovene au lucrat mână în mână cu ONG-urile de femei pentru a oferi asistență de urgență și servicii de integrare. Șase organizații ale societății civile, create și conduse de femei, au fost selectate de ONU (prin Fondul Femeilor pentru Pace și Acțiuni Umanitare) și finanțate pentru a extinde capacitățile de sprijin în teren. Nu a fost vorba doar de finanțare, ci și de coordonare operațională: reprezentantele acestor ONG-uri au participat la celulele de criză gestionate de Guvern, au semnalat nevoi specifice femeilor și copiilor refugiați și au contribuit la găsirea rapidă de soluții (de ex., spații sigure pentru mame cu copii, consiliere pentru traume, facilitarea angajării refugiatelor). În iunie 2022, o delegație oficială a Fondului ONU împreună cu UN Women și cu secretarii de stat din ministerele muncii și afacerilor interne s-au întâlnit cu liderelor ONG-urilor locale pentru a discuta rolul lor esențial în prima linie și cum poate statul sprijini mai bine aceste eforturi. Acest dialog direct cu factorii guvernamentali a permis armonizarea intervențiilor și evitarea paralelismelor, demonstrând că încrederea reciprocă este cheia succesului. Practic, statul a recunoscut că nu poate ajunge singur la toți beneficiarii și că expertiza ONG-urilor (adesea născută din empatie feminină și cunoașterea detaliată a comunității) completează acțiunile instituțiilor.

Și în sfera politicilor publice pe termen lung cooperarea a luat avânt. În elaborarea noilor strategii naționale – fie că vorbim de Strategia „Moldova Europeană 2030”, de planurile sectoriale pe sănătate, educație sau mediu – reprezentanți ai ONG-urilor, inclusiv multe femei-lider, au fost integrați în grupurile de lucru guvernamentale. Spre exemplu, în 2022, Consiliul Național pentru Participare (CNP) reînființat a asigurat ca circa jumătate dintre experții societății civile delegați în comisiile de specialitate să fie femei, reflectând astfel diversitatea sectorului asociativ. Aceste experte au adus contribuții valoroase: în grupul pentru strategia de dezvoltare, o activistă cu experiență în dezvoltare rurală (lideră de ONG local) a insistat asupra măsurilor de sprijin pentru femeile antreprenoare din sate; în comisia pentru reforma justiției, o juristă de la un ONG de drepturile omului a propus mecanisme pentru creșterea numărului de femei în funcții de conducere din sistemul judiciar, ca parte a indicatorilor de performanță. Multe dintre aceste propuneri se regăsesc în documentele finale, semn că vocea ONG-urilor conduse de femei a fost auzită și integrată.

Sinergia stat-ONG se mai vede și în implementarea la firul ierbii a politicilor deja adoptate. Instituțiile publice colaborează tot mai des cu ONG-urile pentru a pune în practică programe sociale. De exemplu, Ministerul Muncii și Protecției Sociale finanțează parțial centre de zi gestionate de asociații de femei (pentru bătrâni singuri sau pentru copii vulnerabili), recunoscând expertiza și empatia personalului acestor ONG-uri. În justiție, poliția și procuratura colaborează cu ONG-urile de profil în echipe multidisciplinare pentru cazurile de violență domestică: astfel, reprezentantele ONG (psihologe, avocate) însoțesc echipele oficiale în teren și la audieri, asigurând o abordare sensibilă la gen și sprijin pentru victimă pe tot parcursul procesului.

Această abordare de parteneriat a fost formalizată în unele situații prin memorandumuri de înțelegere. De exemplu, Ministerul Afacerilor Interne a semnat un acord cu UN Women în 2021 pentru a consolida colaborarea cu entitățile pentru egalitatea de gen, ceea ce include asigurarea participării ONG-urilor de femei la pregătirea și evaluarea programelor MAI[9]. Un alt exemplu: Ministerul Educației a implicat ONG-uri de femei în adaptarea curriculumului școlar cu elemente de educație de gen și prevenirea violenței, astfel încât politicile de egalitate să coboare la nivelul școlilor. Rezultatele sunt încurajatoare – programele pilot realizate în parteneriat au avut o calitate mai bună și o rată de acceptare sporită, iar asta impulsionează extinderea colaborării și în alte domenii.

Pentru ca sinergia să fie sustenabilă, este esențial ca statul să instituționalizeze mecanismele de cooperare. În acest sens, se discută reanimarea unor structuri cum ar fi Consiliul Național pentru Egalitate de Gen, cu participarea paritară a ministerelor și ONG-urilor, sau crearea unui grup permanent de consultare sub egida Prim-ministrului dedicat relației cu societatea civilă. În măsura în care aceste organisme vor deveni active și influente, vocea ONG-urilor conduse de femei va putea fi canalizată regulat în deciziile guvernamentale, nu doar ad-hoc.

De cealaltă parte, și ONG-urile își adaptează modul de operare pentru a coopera mai eficient cu statul. Ele investesc în profesionalizarea personalului, în traininguri pe politici publice, înțelegând că pentru a sta la masa deciziei alături de oficiali, trebuie să vorbească limbajul tehnic al politicilor și bugetelor. Multe și-au flexibilizat modul de lucru, astfel încât expertele lor să poată participa la ședințe oficiale sau deplasări de informare în teritoriu organizate de guvern. Practic, ambele părți – și autoritățile, și ONG-urile – au evoluat către o cultură a cooperării.

Cea mai mare beneficiară a acestei sinergii este, în final, societatea. Probleme complexe precum sărăcia, inegalitățile sau corupția nu pot fi rezolvate decât dacă toate părțile implicate își unesc forțele. Exemplul sinergiei stat-ONG-uri de femei arată că atunci când o perspectivă incluzivă și empatică (adesea adusă de liderismul feminin) se combină cu autoritatea și resursele statului, efectul este multiplicator. Inițiativele devin mai bine adaptate nevoilor reale, se pun în practică mai coerent, iar rezultatele au un impact mai mare și mai durabil. Așa se transformă cu adevărat inițiativele în schimbare reală – prin acțiune colectivă și solidaritate între sectorul public și cel asociativ, mediate de leadership vizionar.

Liderismul feminin în sectorul nonprofit din Republica Moldova a evoluat din postura de factor marginal într-o forță centrală a schimbării sociale. Femeile-lider din ONG-uri au demonstrat că posedă competența, integritatea și empatia necesare pentru a transforma inițiative locale în reforme naționale, pentru a aduce vocea cetățenilor acolo unde se iau deciziile și pentru a ține vie aspirația unei societăți echitabile și europene. Analiza de față a evidențiat că, deși mai există obstacole și inegalități structurale, tendința este una ireversibil ascendentă: femeile sunt tot mai prezente și influente în arena publică, iar contribuțiile lor sunt recunoscute.

În mod ferm, concluzionăm că femeile conduc dezvoltarea nu este doar un slogan al unui proiect, ci o realitate în plină manifestare în Republica Moldova. Prin eforturi conjugate – politici publice incluzive, parteneriate cu autoritățile, sprijin comunitar – liderismul feminin poate atinge potențialul maxim. Acest lucru va însemna nu doar egalitate de șanse realizată, ci și o societate mai justă, mai prosperă și mai aproape de familia europeană. Schimbarea reală prinde contur sub ochii noștri atunci când inițiativele vizionare ale femeilor sunt amplificate de sustinerea întregii societăți. Este responsabilitatea și interesul nostru comun, al tuturor, să susținem aceste eforturi și să ne asigurăm că forța transformatoare a liderismului feminin continuă să modeleze pozitiv viitorul Republicii Moldova.

[1] moldova.peopleinneed.net.

[2] economica.md

[3] social.gov.md.

[4] women2030.org

[5] moldova.un.orgmoldova.un.org

[6] social.gov.md

[7] moldova.unfpa.org

[8] economica.md.

[9] mai.gov.md