Judecător, Judecătoria Chișinău

„Cum poate fi dezvoltată justiția ca instituție sustenabilă fără a înțelege rolul celor care o înfăptuiesc dincolo de sala de judecată?”

1. Introducere. Femeia judecător ca subiect al analizei contemporane

Justiția reprezintă unul dintre pilonii fundamentali ai statului de drept, însă funcționarea sa nu poate fi analizată exclusiv prin prisma normelor juridice sau a arhitecturii instituționale. În realitate, actul de justiție este înfăptuit de persoane care activează într-un context social concret, caracterizat de relații, responsabilități și roluri multiple. În acest cadru, femeia judecător devine un subiect relevant de analiză nu printr-o diferențiere formală, ci prin modul în care exercitarea funcției publice este integrată într-o viață personală structurată, coerentă și continuă.

De ce este important să analizăm femeia judecător din această perspectivă?

Pentru că justiția nu este exercitată de funcții abstracte, ci de persoane reale, a căror capacitate de a decide, de a analiza și de a menține coerența profesională este influențată de modul în care își gestionează viața în ansamblu.

Tema prezentului OP-Ed nu vizează dificultăți, dezechilibre sau comparații între categorii profesionale. Analiza se concentrează asupra capacității femeii judecător de a gestiona simultan roluri profesionale și personale, menținând stabilitatea necesară exercitării unei funcții de autoritate publică. Această capacitate nu este una accidentală, ci una structurală, cu efecte directe asupra calității actului de justiție și asupra dezvoltării instituționale a sistemului judiciar.

2. Identitatea profesională a femeii judecător: construcție și continuitate în dezvoltarea justiției din Republica Moldova

„Poate fi vorba despre dezvoltarea justiției fără a lua în considerare stabilitatea profesională a celor care o susțin zilnic?”

Identitatea profesională a femeii judecător se construiește în timp, printr-un proces continuu de formare, asumare a responsabilității publice și integrare a exigențelor profesiei într-o viață personală coerent organizată. În Republica Moldova, acest proces are o relevanță aparte, întrucât dezvoltarea justiției este strâns legată de consolidarea capitalului uman din sistemul judiciar. Femeia judecător nu este doar un participant la acest proces, ci un actor central al transformării și stabilizării instituționale.

Construcția identității profesionale presupune interiorizarea valorilor fundamentale ale funcției judiciare: independență, imparțialitate, rigoare și responsabilitate. Aceste valori nu se manifestă doar în actul formal al judecării cauzelor, ci și în modul în care femeia judecător își asumă rolul public în mod constant și previzibil. În acest sens, identitatea profesională nu este o etichetă formală, ci un ansamblu de practici, atitudini și comportamente care se consolidează în timp.

În Republica Moldova, unde sistemul judiciar a cunoscut procese succesive de reformă și adaptare, continuitatea identității profesionale capătă o importanță strategică. Femeia judecător contribuie la dezvoltarea justiției prin menținerea unor standarde profesionale constante, indiferent de dinamica instituțională. Această continuitate oferă sistemului judiciar stabilitate și predictibilitate, elemente esențiale pentru consolidarea încrederii publice.

Identitatea profesională a femeii judecător este strâns legată de capacitatea de a integra viața personală cu exigențele profesiei. Organizarea timpului, delimitarea clară a rolurilor și menținerea unui ritm de viață coerent susțin exercitarea funcției pe termen lung. În acest cadru, viața personală nu este un element exterior profesiei, ci un suport al continuității profesionale. Femeia judecător care își menține coerența personală își poate exercita funcția într-un mod constant, contribuind astfel la dezvoltarea justiției ca instituție funcțională.

Este posibilă dezvoltarea justiției fără o identitate profesională stabilă a celor care o înfăptuiesc? Din perspectivă instituțională, răspunsul este negativ. Reformele normative și procedurale pot produce efecte limitate în absența unor profesioniști care să asigure continuitatea aplicării legii. În Republica Moldova, femeia judecător joacă un rol important în această continuitate, prin prezența constantă și prin asumarea responsabilității publice în mod coerent.

Identitatea profesională se consolidează și prin raportarea la comunitate și la instituție. Femeia judecător este percepută ca reprezentant al justiției nu doar în sala de judecată, ci și în spațiul public. Această percepție implică o responsabilitate suplimentară de coerență între rolul profesional și comportamentul general. În Republica Moldova, unde interacțiunile sociale sunt adesea directe și vizibile, această coerență contribuie la consolidarea imaginii instituționale a justiției.

Continuitatea identității profesionale este esențială și pentru transmiterea valorilor profesionale în interiorul sistemului judiciar. Femeia judecător contribuie la dezvoltarea justiției nu doar prin soluțiile pronunțate, ci și prin modul în care exercită funcția zi de zi, oferind un model de stabilitate profesională. Această dimensiune este relevantă pentru funcționarea instituțională, întrucât susține cultura profesională și standardele interne ale sistemului judiciar.

În contextul Republicii Moldova, identitatea profesională a femeii judecător poate fi privită ca un factor de echilibru între schimbare și stabilitate. În timp ce sistemul se adaptează la noi cerințe și standarde, continuitatea exercitării funcției asigurată de profesioniști contribuie la menținerea coerenței instituționale. Astfel, femeia judecător devine un element-cheie în dezvoltarea justiției, prin capacitatea de a integra responsabilitatea publică într-o identitate profesională solidă și durabilă.

Notă: grafic orientativ construit pe baza unor valori comunicate public în context CEPEJ (date de referință 2022).

Raportul CEPEJ arată că în sistemul judecătoresc din Republica Moldova mai persistă plafonul de sticlă. În sistemul moldovenesc, 34% din toți procurorii sunt femei și doar 16% dintre toți procurorii-șefi sunt femei. De asemenea, 35% dintre cazuri femeile sunt cele care conduc instanțele judecătorești. Printre judecători, 51% sunt femei.

La acest segment este esențial de a remarca că, actualmente datele de referință enunțate mai sus, nu mai sunt la fel de valabile. Și aceasta, în condițiile adoptării Legii nr. 65 din 30.03.2023 privind evaluarea externă a judecătorilor și a candidaților la funcția de judecător al Curții Supreme de Justiție, Legii nr. 252 din 17.08.2023 privind evaluarea externă a judecătorilor și procurorilor. Deși, legile nu conțin dispoziții exprese referitoare la criteriul de gen, aplicarea mecanismului de evaluare externă a judecătorilor subiecți ai evaluării, a avut în anul 2024-2025 un impact indirect asupra structurii de gen a corpului judecătoresc, ca urmare a demisiilor și a nepromovării evaluării de către un număr de judecătoare nu doar judecători, fără ca legislația să instituie criterii de gen.

3. Viața personală ca resursă funcțională pentru exercitarea funcției judiciare

Viața personală a femeii judecător este adesea interpretată ca o dimensiune situată în afara profesiei, însă o analiză sociologică riguroasă arată că această separare este mai degrabă conceptuală decât reală. În practică, exercitarea funcției judiciare presupune continuitate decizională, responsabilitate publică și capacitatea de a menține coerența profesională pe termen lung. Aceste elemente sunt susținute de un cadru personal stabil, caracterizat prin organizarea timpului, menținerea unui ritm de viață coerent, delimitarea rolurilor și capacitatea de autoreglare.

Discuția despre viața personală nu vizează aspecte intime sau emoționale, ci o logică funcțională: o funcție de autoritate publică este exercitată mai eficient atunci când persoana care o exercită își poate menține coerența vieții de zi cu zi. În acest sens, viața personală devine o resursă indirectă a profesiei, susținând capacitatea de analiză, atenția și consecvența în luarea deciziilor.

Este viața personală relevantă pentru calitatea actului de justiție? Răspunsul este afirmativ, însă nu ca element de biografie individuală, ci ca mecanism de susținere a resurselor cognitive necesare exercitării funcției. Într-o profesie în care decizia trebuie să fie argumentată, previzibilă și inteligibilă, menținerea unei coerențe personale contribuie la stabilitatea profesională și la evitarea fluctuațiilor decizionale.

În Republica Moldova, analizele recente privind percepția publică asupra justiției evidențiază importanța comportamentului profesional coerent și constant al judecătorilor. Deși publicul nu evaluează detalii tehnice ale raționamentului juridic, acesta observă claritatea, consecvența și modul de desfășurare a procedurilor. Aceste elemente sunt, în practică, susținute de echilibrul personal al celor care înfăptuiesc justiția. Astfel, viața personală, ca spațiu de organizare și stabilitate, influențează indirect încrederea în instituția judiciară.

„Funcționarea sustenabilă a justiției depinde de capacitatea judecătorilor de a menține stabilitatea profesională într-un context social dinamic.”

Cum se leagă viața personală de încrederea în justiție? Prin consistența comportamentului profesional: structurarea clară a ședințelor, calmul procedural, coerența în comunicare. Femeia judecător care își integrează viața personală cu responsabilitatea profesională își poate exercita funcția într-un mod constant și previzibil, contribuind astfel la consolidarea credibilității instituționale.

În același timp, în Republica Moldova există o recunoaștere instituțională a faptului că funcția de judecător nu se limitează strict la activitatea desfășurată în instanță. Normele de conduită profesională includ referiri la comportamentul general al judecătorului, tocmai pentru a proteja imaginea și credibilitatea funcției publice. Această abordare nu presupune control asupra vieții personale, ci subliniază importanța coerenței dintre rolul public și viața de zi cu zi.

Înseamnă acest lucru că viața personală trebuie uniformizată de profesie? Nu. Înseamnă că funcția publică presupune o responsabilitate de reputație instituțională, iar femeia judecător își organizează viața personală într-un mod care nu intră în conflict cu exigențele rolului profesional. Aceasta reprezintă o formă de guvernanță personală, prin care deciziile individuale susțin standardele profesionale.

Dezvoltările recente din sistemul judiciar al Republicii Moldova, inclusiv accentul pus pe managementul resurselor umane și pe susținerea funcționării instanțelor, indică o înțelegere tot mai clară a faptului că justiția este susținută de oameni, nu doar de reguli. În acest context, viața personală a femeii judecător devine parte a unei infrastructuri invizibile care permite exercitarea funcției în mod coerent și sustenabil.

Concluzia sociologică este una clară: femeia judecător contribuie la calitatea actului de justiție nu doar prin aplicarea normelor juridice, ci și prin menținerea unei coerențe personale care face posibilă coerența profesională. Viața personală devine resursă funcțională atunci când susține ritmul, claritatea, consecvența și disciplina necesare exercitării unei funcții de demnitate publică.

4. Rolurile multiple ale femeii judecător: o perspectivă sociologică

„Femeia judecător contribuie la dezvoltarea justiției prin stabilitate, continuitate și coerență profesională.”

Femeia judecător exercită simultan mai multe roluri care se suprapun în mod constant: rolul profesional de magistrat, roluri sociale ca membru activ al comunității și roluri personale legate de organizarea vieții cotidiene. Din perspectivă sociologică, această multiplicitate de roluri nu reprezintă o excepție, ci o caracteristică structurală a exercitării funcției judiciare într-o societate modernă.

Analiza rolurilor multiple nu urmărește evidențierea unei tensiuni sau a unei dificultăți, ci modul în care aceste roluri sunt coordonate. Femeia judecător nu își exercită funcția într-un cadru izolat, ci într-un context social în care interacțiunile, normele și așteptările sunt permanente. În acest sens, exercitarea funcției judiciare presupune capacitatea de a delimita clar rolul profesional de celelalte roluri asumate, menținând în același timp o coerență identitară.

În Republica Moldova, judecătorii sunt percepuți ca figuri publice nu doar prin activitatea desfășurată în instanță, ci și prin comportamentul general în spațiul social. Această realitate conferă rolurilor sociale ale femeii judecător o relevanță suplimentară. Prezența în comunitate, interacțiunile cotidiene și comportamentul public contribuie la construirea imaginii instituționale a justiției. Astfel, rolurile sociale nu sunt separate complet de rolul profesional, ci se află într-o relație de influență indirectă.

Cum pot fi gestionate aceste roluri multiple fără a afecta imparțialitatea? Răspunsul constă în capacitatea de delimitare funcțională. Delimitarea rolurilor nu presupune fragmentarea identității, ci stabilirea unor granițe clare între responsabilitățile profesionale și celelalte dimensiuni ale vieții. Femeia judecător care își delimitează coerent rolurile poate menține distanța profesională necesară exercitării imparțiale a funcției, fără a se izola de realitățile sociale.

În contextul Republicii Moldova, această capacitate de delimitare este cu atât mai relevantă cu cât comunitățile sunt adesea relativ restrânse, iar interacțiunile sociale sunt frecvente. Femeia judecător trebuie să gestioneze roluri sociale într-un mod care să nu creeze confuzii între viața profesională și cea personală. Această gestionare presupune autoreglare, conștientizarea statutului de demnitate publică și adaptarea comportamentului la cerințele funcției.

Rolurile personale, legate de organizarea vieții cotidiene, completează acest tablou. Din perspectivă sociologică, aceste roluri asigură continuitatea identității și stabilitatea necesară exercitării funcției judiciare. Femeia judecător care își organizează coerent viața personală poate integra rolurile sociale și profesionale într-un mod funcțional, evitând suprapuneri neclare sau conflicte de rol.

Există, la nivel instituțional, o recunoaștere implicită a acestei realități în Republica Moldova. Normele de conduită profesională subliniază importanța comportamentului adecvat atât în exercitarea funcției, cât și în afara acesteia, tocmai pentru a proteja credibilitatea justiției. Această abordare nu vizează limitarea vieții personale, ci susținerea unei coerențe între rolul public și comportamentul general al judecătorului.

Înseamnă acest lucru că rolurile trebuie rigid separate? Nu. Din perspectivă sociologică, rolurile sunt mai degrabă integrate decât separate. Femeia judecător își construiește o identitate unitară, în care rolul profesional rămâne dominant, iar celelalte roluri sunt ajustate astfel încât să nu intre în conflict cu exigențele funcției. Această integrare susține stabilitatea profesională și contribuie la menținerea încrederii publice în justiție.

În final, rolurile multiple ale femeii judecător pot fi înțelese ca o resursă de stabilitate, nu ca o sursă de fragmentare. Capacitatea de a coordona roluri profesionale, sociale și personale permite exercitarea funcției judiciare într-un mod coerent și previzibil. În Republica Moldova, această coordonare este relevantă nu doar pentru individ, ci și pentru dezvoltarea justiției ca instituție, întrucât susține continuitatea, claritatea și credibilitatea actului de justiție.

 

5. Dimensiunea instituțională a echilibrului personal

Din perspectivă instituțională, echilibrul personal al femeii judecător nu este doar o chestiune individuală, ci un factor care influențează calitatea serviciului public de justiție. Un sistem judiciar funcțional se bazează pe profesioniști care pot exercita funcția pe termen lung, menținând standardele de calitate și coerență.

De ce ar trebui să intereseze instituția acest echilibru?

Pentru că stabilitatea profesională a celor care înfăptuiesc justiția se reflectă direct în stabilitatea instituțională. Continuitatea, previzibilitatea și coerența deciziilor sunt susținute de capacitatea femeii judecător de a integra viața personală cu responsabilitatea profesională.

6. Femeia judecător ca factor de stabilitate instituțională

Dezvoltarea justiției este adesea asociată cu reforme normative, modificări procedurale sau investiții instituționale. Totuși, dincolo de aceste dimensiuni formale, dezvoltarea reală a justiției depinde de capacitatea profesioniștilor de a exercita funcția în mod constant și coerent, pe termen lung. În acest context, femeia judecător joacă un rol esențial, nu printr-o particularitate de statut, ci prin continuitatea profesională pe care o susține.

Datele publicate în 2024 de instituții europene și naționale indică faptul că femeile reprezintă aproximativ jumătate din corpul judecătoresc. Această realitate transformă femeia judecător într-un element structural al sistemului judiciar, nu într-o prezență marginală. Prin urmare, modul în care aceste profesioniste își gestionează viața personală în raport cu responsabilitatea publică devine relevant pentru funcționarea justiției în ansamblu.

De ce este importantă stabilitatea profesională pentru dezvoltarea justiției? Pentru că un sistem judiciar predictibil se bazează pe judecători care pot menține standarde constante de analiză și decizie. Stabilitatea profesională este susținută de stabilitatea personală, iar această legătură este una funcțională, nu una emoțională.

Femeia judecător care își integrează coerent viața personală cu exercitarea funcției contribuie la reducerea discontinuităților, la menținerea ritmului profesional și la consolidarea credibilității instituționale. Astfel, dezvoltarea justiției este susținută indirect prin echilibrul profesional–personal.

7. Continuitatea exercitării funcției și calitatea actului de justiție

Calitatea actului de justiție nu este determinată exclusiv de cunoașterea normelor juridice, ci și de capacitatea de a menține claritatea decizională în timp. Femeia judecător contribuie la această calitate prin continuitate, coerență și disciplină profesională, elemente care sunt susținute de modul în care viața personală este organizată.

Exercitarea funcției judiciare presupune analiză repetată, reflecție și asumarea deciziilor. Aceste procese necesită resurse cognitive care nu pot fi susținute în absența unui cadru personal stabil. Prin urmare, viața personală nu este un element exterior profesiei, ci un factor de susținere a performanței profesionale.

Poate fi menținută calitatea actului de justiție fără continuitate personală? Răspunsul este negativ. Fragmentarea vieții personale se reflectă inevitabil în fragmentarea exercitării funcției. În schimb, coerența personală susține rigoarea profesională și contribuie la calitatea motivării deciziilor.

În acest sens, femeia judecător contribuie la dezvoltarea justiției nu printr-un rol distinct, ci prin modul în care exercită constant funcția, integrând responsabilitatea publică într-o viață personală organizată.

8. Viața profesională și viața personală: o relație de susținere reciprocă

„Ce spune funcționarea justiției despre capacitatea femeii judecător de a integra responsabilitatea publică într-o viață profesională și personală coerentă?”

În analiza tradițională a profesiilor juridice, viața profesională și viața personală sunt adesea tratate ca două sfere distincte, între care ar trebui să existe o separare strictă. Totuși, o abordare sociologică mai atentă arată că, în cazul femeii judecător, această separare rigidă nu reflectă realitatea exercitării funcției. Cele două dimensiuni nu funcționează în opoziție, ci într-o relație de susținere reciprocă, în care echilibrul personal facilitează performanța profesională, iar structura profesională conferă stabilitate vieții personale.

Viața profesională a femeii judecător este caracterizată de continuitate, rigoare și responsabilitate publică. Exercitarea funcției presupune nu doar prezența formală în instanță, ci și un proces constant de analiză, reflecție și asumare a deciziilor. Acest proces necesită resurse cognitive și o capacitate de concentrare care nu pot fi susținute în absența unui cadru personal stabil. În acest sens, viața personală nu este un element exterior profesiei, ci un factor care susține calitatea și coerența exercitării funcției.

Este posibilă performanța profesională fără echilibru personal? Din perspectivă funcțională, răspunsul este negativ. Fragmentarea vieții personale se reflectă, inevitabil, în fragmentarea atenției, în scăderea capacității de analiză și în dificultăți de menținere a ritmului profesional. Prin contrast, o viață personală organizată permite femeii judecător să își exercite atribuțiile într-un mod constant și previzibil, contribuind la stabilitatea actului de justiție.

În Republica Moldova, această relație de susținere reciprocă este relevantă în mod particular, având în vedere contextul social și instituțional. Dimensiunea relativ restrânsă a comunităților și vizibilitatea publică a judecătorilor fac ca rolul profesional să fie adesea perceput dincolo de sala de judecată. În acest cadru, femeia judecător trebuie să gestioneze o continuitate între comportamentul profesional și cel personal, astfel încât să mențină coerența identității publice și să evite suprapuneri neclare între roluri.

Cum se reflectă această relație asupra calității justiției? Prin consecvență și predictibilitate. Publicul nu evaluează actul de justiție exclusiv prin prisma soluțiilor pronunțate, ci și prin modul în care acestea sunt comunicate, motivate și aplicate în mod constant. Această consecvență este susținută de echilibrul dintre viața profesională și cea personală, care permite femeii judecător să își exercite funcția fără fluctuații majore de comportament sau decizie.

Din perspectivă instituțională, relația dintre viața profesională și cea personală are implicații directe asupra dezvoltării justiției. Un sistem judiciar care se bazează pe profesioniști capabili să își mențină echilibrul pe termen lung beneficiază de stabilitate și continuitate. În Republica Moldova, eforturile de consolidare a justiției sunt legate nu doar de modificări normative, ci și de capacitatea capitalului uman de a susține funcționarea instituțiilor. În acest context, femeia judecător apare ca un actor central, prin modul în care integrează responsabilitatea publică într-o viață personală coerentă.

Înseamnă această integrare o diminuare a vieții personale? Nu. Din contră, relația de susținere reciprocă presupune că structura profesională oferă un cadru de organizare care poate contribui la stabilitatea vieții personale. Programarea, disciplina și delimitarea rolurilor profesionale pot deveni repere pentru organizarea vieții de zi cu zi. Astfel, cele două dimensiuni se influențează pozitiv, fără a se anula reciproc.

În final, viața profesională și viața personală ale femeii judecător pot fi înțelese ca două componente ale unei identități unitare. Relația de susținere reciprocă dintre acestea contribuie la menținerea coerenței profesionale, la stabilitatea decizională și la credibilitatea instituțională a justiției. În Republica Moldova, această relație este cu atât mai importantă cu cât dezvoltarea justiției depinde de capacitatea profesioniștilor de a funcționa într-un mod sustenabil, coerent și previzibil.

9. Între viața personală și mantia judecătorului: reflecții din practică

După mai bine de șase ani în magistratură, mă întreb uneori dacă am ales bine. Nu în sensul vocației – mantia, responsabilitatea, misiunea – ci în detaliile mărunte care, adunate, apasă mai greu decât dosarele. Drumul, de pildă: o distanță lungă, parcurs zi de zi, ani la rând. Dimineți în care plecam înainte de răsărit și seri în care mă întorceam epuizată, întrebându-mă dacă oboseala era doar fizică sau și morală. Au fost zile de teamă – de vreme, de drum, de mine însămi, de cât de limpede îmi va fi mintea în sala de judecată. Și seri în care mă întrebam, cu sinceritate incomodă, dacă nu cer prea mult de la mine.

Riscul a fost mereu prezent: accidente, epuizare, acea uzură tăcută care nu se vede în acte, dar se simte în gânduri. Și mai e distanța față de familie. Drumul nu despărțea doar două orașe, ci două vieți: cea de judecător – atentă, fermă, lucidă – și cea de mamă, soție, fiică, unde ajungeam mereu pe fugă, obosită, cu sentimentul că am ratat ceva esențial. Dimineți în care copilul dormea când plecam și seri în care îl găseam deja pregătit de somn. Am crezut mereu că fac asta și pentru viitorul lui, ca exemplu de responsabilitate. Dar, în tăcere, m-am întrebat dacă exemplul nu vine la pachet cu o absență prea mare.

Și totuși, am mers mai departe. Pentru că la început am spus „da” cu toată convingerea. Știam distanța, știam ce presupune, mi-am asumat. Poate cu naivitate, poate cu orgoliu, poate cu acea credință rigidă că un judecător nu trebuie să se plângă. Că tăria se măsoară nu doar în decizii corecte, ci și în rezistență. Uneori m-am întrebat dacă asumarea nu s-a transformat, pe nesimțite, în sacrificiu. Dar îmi amintesc mereu de mine cea de atunci – hotărâtă, convinsă, gata să duc lucrurile până la capăt.

Merg mai departe, zi de zi, cu aceeași mantie. Nu pentru că e ușor, ci pentru că simt că acesta este drumul meu, vocația mea – chiar și atunci când mă obosește.

10. Concluzii. Femeia judecător și justiția ca instituție sustenabilă

Analiza realizată în cadrul acestui OP-Ed evidențiază faptul că justiția, în calitatea sa de instituție fundamentală a statului de drept, nu poate fi înțeleasă exclusiv prin prisma normelor juridice sau a reformelor instituționale. Funcționarea sa sustenabilă depinde, în mod esențial, de persoanele care o înfăptuiesc și de capacitatea acestora de a exercita funcția publică într-un mod coerent, constant și previzibil. În acest context, femeia judecător se conturează ca un actor central al dezvoltării justiției, prin modul în care integrează responsabilitatea profesională într-o viață personală organizată și funcțională.

Justiția sustenabilă presupune continuitate profesională, stabilitate decizională și menținerea unor standarde constante de calitate. Aceste elemente nu pot fi asigurate în lipsa unei identități profesionale solide și a unei capacități reale de integrare a vieții personale cu exigențele funcției de demnitate publică. Femeia judecător contribuie la această sustenabilitate prin exercitarea constantă a funcției, prin menținerea disciplinei profesionale și prin asumarea responsabilității publice pe termen lung.

În Republica Moldova, dezvoltarea justiției este strâns legată de consolidarea capitalului uman din sistemul judiciar. Prezența semnificativă a femeilor în corpul judecătoresc conferă acestei categorii profesionale un rol structural în funcționarea instituției. Femeia judecător nu reprezintă o excepție sau o categorie distinctă, ci un pilon al continuității instituționale. Prin stabilitatea profesională și prin integrarea coerentă a rolurilor personale și profesionale, aceasta contribuie la menținerea previzibilității și credibilității justiției.

Sustenabilitatea justiției implică, de asemenea, capacitatea sistemului de a funcționa fără întreruperi majore și fără fluctuații semnificative ale calității actului jurisdicțional. Femeia judecător sprijină această capacitate prin modul în care își construiește și își menține identitatea profesională. Continuitatea exercitării funcției, susținută de o viață personală organizată, permite evitarea discontinuităților și contribuie la stabilitatea instituțională necesară dezvoltării pe termen lung a justiției.

Analiza relației dintre viața profesională și viața personală arată că aceste dimensiuni nu se află într-o relație de opoziție, ci într-una de susținere reciprocă. Femeia judecător care își integrează coerent aceste dimensiuni își poate exercita atribuțiile într-un mod constant, fără a compromite rigoarea profesională. Această integrare nu este un aspect secundar, ci o condiție funcțională a sustenabilității instituționale.

Din perspectivă sociologică și instituțională, dezvoltarea justiției presupune recunoașterea faptului că stabilitatea profesională a judecătorilor este un factor determinant al calității serviciului public de justiție. Femeia judecător contribuie la această stabilitate prin asumarea responsabilității publice într-un mod coerent și prin menținerea unei conduite profesionale constante. În Republica Moldova, acest aport este cu atât mai relevant cu cât procesele de reformă și adaptare instituțională necesită continuitate și coerență în aplicarea normelor juridice.

În concluzie, femeia judecător contribuie la dezvoltarea justiției nu printr-o diferențiere formală, ci prin rolul său activ în menținerea sustenabilității instituționale. Prin stabilitate, continuitate și integrarea responsabilității profesionale într-o viață personală organizată, femeia judecător susține funcționarea justiției ca instituție credibilă și durabilă. Dezvoltarea justiției din Republica Moldova este astfel inseparabilă de modul în care acest capital uman este valorizat și susținut pe termen lung.

„Forța unei justiții moderne nu stă doar în cadrul său normativ, ci în capacitatea celor care o înfăptuiesc de a menține echilibrul și claritatea necesară exercitării funcției publice.”