OP-ED elaborat de Liudmila Sîrghi, psiholog

Atât femeia, cât și bărbatul sunt doi actori care pot acționa ca un tot întreg în realizarea unor creații sau în depășirea situațiilor de criză. De ce nu am face diferențe între ei și ne-am referi anume la un tot întreg?

Curiozitate

Ceea ce ne demonstrează și lumea animală e că femela și masculul au roluri diferite, dar realizează același scop. De exemplu, dacă e să ne referim la grupurile de lei, atunci identificăm că o femelă este responsabilă de creșterea și protecția puilor, iar masculul este responsabil de protejarea teritoriilor. În ambele cazuri scopul este de securitate și asigurarea continuității speciei. Femelele posedă suficientă putere pentru apărarea puilor și se manifestă cu toată forța până la ultima picătură de putere. Nu în zadar auzim dese ori că o ursoaică cu pui este mult mai agresivă decât un mascul solitar. De ce? Pentru că ursoaica poartă o responsabilitate față de puii săi și de protejarea acestora împotriva factorilor de risc. Un alt element demn de apreciat este faptul că atunci când ea își apără puii niciun urs nu vine să îi zică că e femelă și nu are suficientă putere, că nu este în măsura de a-și confrunta adversarii și că ar fi mai bine să stea deoparte. Ba din împotrivă, el este sigur că ea va face față. Acest fapt vorbește de încrederea absolută pe care masculii din lumea animalelor o oferă femelelor. Cel mai determinant factor de putere al unei femele este instinctul matern pe care îl manifestă în continuu indiferent de sacrificiile la care aceasta ar putea fi supusă.

Femeia, societatea și nevoile

Dacă e să analizăm femeia în societate, observăm că o femeie optează pentru pace. Ea nu își dorește război. De ce? Pentru că nu vrea să îi fie omorâți copiii. Ea nu își dorește mai multe teritorii, ea își dorește ca feciorii săi să rămână în viață. Ea este dispusă să negocieze, decât să declanșeze lupte. Ea este dispusă să aducă argumente în fața adversarilor, decât mai târziu să aducă omagii celor decedați. Pentru ea pacea este siguranța urmașilor săi.

Unele steriotipuri din societate prezintă femeia ca pe o ființă emotivă, care ar fi capabilă să ia decizii fiind condusă de emoții și nu de raționament. Însă, dacă e să analizăm din punct de vedere psihologic, atunci realizăm că fiecare persoană trăiește un anumit

complex de emoții și nu contează dacă aceasta ar fi bărbat sau femeie. Cu toții putem trăi emoția de frică, furie, uimire, bucurie, dezgust, dezaprob și tristețe. Nu există niciun studiu care să demonstreze că anumite emoții sunt trăite mai mult de femei și mai puțin de bărbați sau invers. Totul depinde de tipul de personalitate pe care aceștia îl posedă (temperament, caracter, atitudini). Sunt tipuri de persoane ale căror profiluri de personalitate ar corespunde cu setul de calități al unui negociator sau al unui lider de succes și sunt alte tipuri de persoane ale căror profiluri de personalitate corespund mai puțin sau chiar absolut deloc.

În cartea “Psihologie și sexualitate la mari contemporani” de Jacques de Launay găsim viața personală și cariera politică a mai multor lideri ai statelor lumii. Cert este că, toți sunt bărbați și nu există nici-o femeie în această listă. Ar fi uitat oare autorul să o includă? Eident că nu. Motivul este că în trecut femeile se confruntau cu imposibilitatea de implicare în asigurarea păcii și securității. Femeia avea doar rolul de a-și crește copii, dar fără posibilitatea de a putea decide în privința viitorului lor de la un nivel mai înalt. Se considera că doar bărbații erau în măsură de a lua cele mai bune decizii. Credeau că o femeie nu ar fi fost în stare și ar fi comis greșeli pentru că e prea emotivă.

Fapte și decizii

În mod sarcastic aș zice că în istorie avem multe exemple de „bune decizii”:

1. Nero Claudius Caesar a persecutat creștinii, a luat mii de vieți umane și-a ucis mama și soțiile și nu a fost femeie…
2. Adolf Hitler a declașat al doilea război mondial în care au murit 28,7 milioane de soldați, 19,3 milioane de civili și prizonieri de război, a creat lagăre de concentrare și este responsabil de genocidul a aproximativ 6 milioane de evrei și alte victime care erau considerate inferioare din punct devedere rasial. Și nici măcar acesta nu a fost femeie…

3. Iosif Vissarionovici Stalin a deposedat mase de oameni de bunurile deținute și i-a deportat în Siberia în cele mai inumane condiții, a executat oameni care i se păreau a fi iloiali sau incomozi, a declanșat represiuni politice în masă și a jucat un rol cheie în Marea Teroare. La fel, nici acesta nu a fost ..
4. Ioan al IV-lea, fost țar al Rusiei în perioada 1533-1584, denumit Ioan cel Groaznic, Monarhul Sângeros, a fost responsabil de masacrul de la Novgorod, când, convins că locuitorii orașului plănuiesc să se supună Poloniei, a dat ordin ca întreaga populație – circa 60.000 de oameni să fie torturați și uciși. Și evident că, nici acesta nu a fost ..

Cineva ar putea spune că femeia nu a declanșat războaie, în schimb a fost motivul declanșării acestora. Un fel de „măr al discordiei”, precum Elena, soția lui Menelaus al Spartei, cea care a fugit cu Paris în Troia și în urma acestor acțiuni s-a declanșat războiul dintre Sparta și Troia. Dar oare decizia declanșării acestui război nu a aparținut unui bărbat pe nume Menelaus? Ar fi fost o decizie rațională și bine gândită sau ar fi fost o decizie condusă de emoții, fiind rănit în orgoliul propriu?

Steriotipurile sociale spuneau că femeile iau decizii find condiționate de emoții, dar iată că acest caz demonstrează că și bărbații pot lua decizii din considerente emoționale.

Tipuri de personalități

Indiferent dacă ești bărbat sau femeie, în luarea unei decizii este nevoie de o gândire analitică și profundă asupra procesului. Unii se gândesc doar la acțiuni și le întreprind imediat, dar fără a fi prevăzute și consecințele. O persoană integră din punct de vedere psihic gândește asupra consecințelor, pe când o persoană toxică sau cu tulburări de personalitate gândește doar asupra acțiunii, fără a-i păsa de urmări. Iată aici întâlnim adevăratul pericol în asigurarea păcii. Totul depinde de tipul de personalitate și nu de faptul dacă negociatorul e bărbat sau femeie.

În cartea sa „Personalități periculoase”, autorul Joe Navarro, un fost agent FBI, care pe tot parcursul carierii sale a lucrat cu diferite tipuri de persoane, descrie 4 tipuri de personalități care manifestă un comportament toxic și nu ar fi recoandate în funcții cheie ai căror decizii s-ar răsfrânge asupra mai multor oameni:

1. Personalitatea narcisistă – este un tip de personalitate incapabilă de ai iubi pe cei din Nu empatizează cu oamenii, nu înțelege suferința lor și nu trăiește sentimente de regrete. Se iubește doar pe sine și își dorește ca mereu să fie în centrul atenției. Poate recurge atât la fapte pozitive, cât și negative doar pentru a obține atenție. De multe ori îi constrânge pe cei din jur să îl admire. Pentru el nimic nu este mai important înafară de el însăși. Nu este stabil, se plictisește rapid de oameni și își dorește un rulaj continuu de persoane în viața sa. Drept exemplu ne putem referi la Nero, care organiza tot felul de petreceri la palat și impunea oaspeții să îi admire creațiile neinspirate și fără de talent. Sau, se îndrăgostea de o femeie, se căsătorea cu ea, apoi se plictisea și o executa concentrându-se deja pe altă femeie.

De ce personalitățile narcisiste nu sunt recomandate în asigurarea păcii și securității? Pentru că aceste persoane sunt dispuse la orice fapt doar pentru a ieși în evidență. Decât să opteze pentru pace, ei mai curând ar declanșa un război doar ca numele lor să fie înscris în istorie și să atragă toată atenția asupra lor. Indiferent că în acest război se pierd vieți umane.

2. Personalitatea paranoidă – este tipul de persoană care are suspiciuni nefondate în privința oamenilor din jurul său. Este ranchiunos, mereu supărat și tot timpul caută să se răzbune, dar fără a avea dovezi clare în privința suspiciunilor sale. Consideră că toată lumea îi vrea rău și drept răsplată încearcă să facă rău la toată lumea. Se hrănește emoțional din tensiunile psihologice generate de conflicte. Drept exemplu ne putem referi la Ioan cel Groaznic, care în revistele de istorie este prezentat ca un țar al Rusiei suferind de paranoie și considerând că toată lumea uneltea împotriva sa. I-a lăsat pe oameni fără adăpost, după ce a distrus sute de sate și orașe.

În alte surse identificăm că în perioada copilăriei acesta a manifestat un comportament crud asupra câinilor și pisicilor pe care le arunca de la înălțime. Primii oameni i-a omorât în adoliscență, exprimând amuzament. Evident că acesta este un comportament antisocial cu elemente de psihopatie.

De ce personalitățile paranoide nu sunt recomandate în asigurarea păcii și securității? Pentru că fiind obsedați de ranchiună și suspiciuni, aceștia nu vor opta pentru pace, dar vor declanșa războaie neavând niciun motiv temeinic la bază. Vor tinde să se răzbune și să nimicească oameni care nu vor purta absolut nici-o vină. Iar toate presupusele motive vor exista doar în mintea sa, neavând nici-o tangență cu realitatea.

3. Personalitatea instabil epmoțională – este tipul de persoană care oscilează între emoții. Uneori poate fi calmă, alteori agresivă. Uneori poate fi veselă, alteori tristă. Este machiavelică, capabilă să manipuleze sau să mintă, doar ca să obțină anumite devidente. Inițial se prezintă ca o persoană inofensivă, cu bună credință, ca mai apoi, după ce intră în încrederea celor din jur să manifeste agresiune. Pentru așa gen de persoane promisiunile nu au nici-o valoare, fiind capabile să-și încalce în cuvinte. Drept exemplu ne putem referi la Adolf Hitler, cel care în copilăre a fost ignorat în repetate rânduri de către tatăl său, a rămas pe străzi după moartea mamei sale, a rămas corigent în clasele primare, nu a fost admis la școala de pictură și multe alte traume psihologice care ulterior s-au manifestat printr-un comportament antisocial. În privința sa a dat depoziții chiar fostul său medic Theodor Morell, care a afirmat că fuhrerul suferea de tulburare de personalitate bipolară, astfel confruntându-se cu diferite stări de dispoziție. Evident că, pe acest fon emoțional nu era în stare să ia cele mai bune decizii și să oprească masacrul asupra oamenilor. Chiar dacă la 23 august 1939 a încheiat Pactul Ribbentrop- Molotoc de neagresiune asupra Uniunii Sovietice, acesta și-a permis să-l înalce și să atace Rusia, nefiind serios nici în acorduri interstatale.

De ce personalitățile instabil emoționale nu sunt recomandate în asigurarea păcii și securității? Pentru că nu oferă nici-o siuranță. Nu au o poziție clară. Sunt carismatice, iar apoi devin agresive. Pot intra în încrederea celor din jur, iar după aceasta pot deveni periculoase. Aceste persoane nu au o statornicie în emoții pentru a înțelege cât e de valoroasă pacea. Pot lua decizii în baza emoțiilor de moment, iar spectrul lor emoțional se schimbă frecvent. Deciziile lor nu au nici-o legătură logică cu Teoria „Cauză- Efect”.

4. Personalitatea prădătoare (sociopatia) – este tipul de persoană care a suferit o traumă socială și în urma căreia a început să manifeste un comportament Această persoană nu este capabilă de a empatiza, de a avea milă față de persoanele suferinde. Sunt capabili de a omorî cu sânge rece și nu au regrete. În unele surse găsim și o altă trăsătură, că anume ar simți nevoia de a ucide și chiar ar primi plăcere din suferința victimelor. Drept exemplu ne putem referi la Iosif Vissarionovici Stalin. Acesta a fost analizat de mai mulți psihoanaliști și psihiatri. Unii au afirmat că manifestrile psiho-comportamentale ale acestuia se încadrează în sfera anormalului, atribuindu-i un grad înalt de paranoie. Alții însă, sunt de părerea că în urma trăirilor sale din copilărie și adoliscență, acesta a dezvoltat trăsături de sociopatie. Când era copil, tatăl său era mai tot timpul sub influiența alcoolului, își bătea frecvent soția și copilul. Iosif a fost supus sistematic agresiunii fizice și emoționale. Ba mai mult, nu avea voie să plângă. Stătea împietrit în față fiecărui abuz. Din acest considerent mai târziu și-a luat  pseudonimul  de  Stalin,  ceea  ce  înseamnă „caracter de fier”. Din 1902 și până în 1917, acesta a fost exilat de mai multe ori petrecânduși o bună parte de timp în Siberia. Evident că a trăit în condiții inumane, dar aceasta nu l-a oprit ca ulterior să deporteze mase de oameni pe acel tărâm neprietenos vieții și fără resurse necesare. În 1907 a decedat prima sa soție, după 3 ani de căsnicie. Atunci Iosif a afirmat că au murit toate emoțiile sale. Fapt confirmat mai târziu, când acesta lua decizii inumane în privința cetățenilor poporului său.

De ce personalitățile prădătoare nu sunt recomandate în asigurarea păcii și securității? Pentru că nu vor identifica soluții de asigurare a păcii pe cale amiabilă, dar vor utiliza cele mai dure metode, cu pierderi de vieți umane privind moartea acestora ca pe o statistică și nu ca pe o tragedie.

Exemplele de mai sus nu sunt simple povestioare, dar sunt lecțiile pe care ni le oferă istoria. Sunt lecții scrise cu sânge, trecute prin războie și genocide, prin masacre și descriminări, tortură și orori. Strămoșii noștri au plătit dur pentru că nu au put face diferențe clare și alegeri corecte. În asigurarea păcii oamenii nu trebuie să fie aleși după criteriul de gen, dar după criteriul profilului de personalitate și al competențelor deținute.

Reflecții

Ar fi cazul să învățăm din aceste lecții și să nu mai repetăm greșelile trecutului. Iar dacă și după analiza exemplelor de mai sus vă mai îndoiți de capacitatea femeii în asigurarea păcii și a securității, atunci gândițivă la Regina Elisabeta a II-a. Cea care timp de 7  decenii  a  fost  singurul  monarh  englez.  S-a manifestat ca un conducător competent, un bun diplomat, soție loială și mamă iubitoare. Le-a reușit pe toate. Ea a fost considerată una dintre cele mai iubite membre a Casei Regale, cu peste 80% grad de simpatie. O proporție semnificativă a britanicilor susține că regina a fost un simbol a ceea ce este bun în Regatul Unit, precum și un bun reprezentant al Marii Britanii pe scena mondială. Devotamentul față de sarcinile și imaginea Coroanei, etica muncii și responsabilitățile față de Regat au făcut-o să lucreze până în ultima clipă din viață.

Profilul de personalitate eficient

Un bun profil de personalitate în asigurarea păcii și a securității s-ar caracteriza prin empatie, sociabilitate, sinceritate, altruism, solidaritate, diplomație, tact comportamental, nivel înalt de inteligență și memorie, un bun spirit de observare și atenție, bune abilități de comunicare, negociere și ascultare activă, un bun management al emoțiilor(stabilitate emoțională), verticalitate, perseverență, încredere și abilități manageriale eficiente, profesionalism, etc.

Concluzii

Pentru a conduce un stat sau pentru a negocia pacea nu este nevoie de forță fizică, este nevoie de un bun creier. Iar femeile posedă aceleași capacități intelectuale la fel ca și bărbații. E timpul să anihilăm discriminările și să facem echipă.

La final voi încheia acest articol cu o ultimă afirmație, care mă reprezintă în totalmente „Sunt femeie și optez pentru pace”.